Alocuţiune la Conferinţa Strategii pentru integrarea īn Uniunea Europeană, Bucureşti, 28 aprilie 1998 

 

Interese şi strategii comune

Organizarea la Bucureşti a unei conferinţe cu tema Strategii pentru integrarea īn Uniunea Europeană, dedicată viitorului Uniunii Europene şi, implicit, destinului modern al continentului nostru, este pentru Romānia un moment de referinţă al procesului de integrare īn care s-a angajat ferm, politic şi economic, cu toate resursele sale.

Intervenţia mea nu va face prea multe referiri la dimensiunea  tehnică a procesului de integrare. Specialiştii vor discuta cu mai multă aplicaţie despre strategiile, coordonatele şi mecanismele  care vor defini arhitectura continentului nostru īntr-un spaţiu comunitar global.

Există un aspect pe care īl consider fundamental şi pe care aş vrea să-l aduc īn discuţie. Am īn vedere claritatea şi consecvenţa mesajului şi acţiunilor privind integrarea europeană. Acestea exprimă, īn cazul Romāniei, convingerea că viitorul Europei depinde de existenţa şi de soliditatea asocierii statelor cu interese şi strategii comune.

 

Protecţie īn faţa ameninţărilor de tip nemilitar

Trăim īntr-o lume īn care realităţile periculoase s-au schimbat. Este tot mai evident că societatea modernă a īncetat să mai fie dominată de ameninţările şi primejdiile propriu-zis militare, de canoanele specifice unor spaţii īnchise dictate de logici restrictive, izolaţioniste.  Astăzi, factorul esenţial al noii construcţii mondiale, dar care poate deveni şi un loc de primejdie pentru securitatea unor state, este cel economic. Īncepe să devină tot mai clar că statele pot fi atacate īn interesele lor financiare, comerciale, alimentare sau ecologice mai dur şi mai puternic decāt din punct de vedere militar. Iată deci, contextul īn care apartenenţa la Uniunea Europeană īnseamnă şi o formă de protecţie īn faţa ameninţărilor de acest tip.

Integrarea īntr-un sistem de securitate economică globală presupune un important sprijin pentru dezvoltarea fiecărei ţări membre īn parte. Īntre statele europene există astăzi diferenţe mari din punct de vedere al stadiului de dezvoltare, dar este la fel de limpede că a introduce, astăzi, īn Europa, noi linii de demarcaţie ar īnsemna un viitor al continentului nu doar imperfect, dar şi diferit de īnsuşi proiectul generos pe care īl defineşte decizia de extindere a Uniunii Europene.

Care este situaţia Romāniei, īn momentul de faţă, raportată la exigenţele construcţiei europene?

Putem spune, fără riscul de a greşi, că Romānia īndeplineşte astăzi toate criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană.

Putem spune, īn al doilea rānd, că dreptul intern avansează convingător īn sensul asigurării, īn termen scurt, a unei legislaţii compatibile cu legislaţia comunitară.

Īn acelaşi timp, putem spune că, din punct de vedere economic, Romānia nu este īncă pregătită să intre īn Comunitatea Europeană, aşa cum nici celelalte state candidate nu sunt pregătite să facă astăzi acest pas şi aşa cum, după părerea mea, nici Uniunea Europeană nu este īncă  pregătită pentru a primi imediat noi state membre.

 

Integrarea europeană nu poate fi asimilată cu aderarea la NATO

Īncă din primul moment, cānd s-a dat publicităţii raportul Comisiei Europene, am atras atenţia asupra unei confuzii foarte periculoase care ar putea să apară prin asimilarea a două procese diferite: integrarea īn Uniunea Europeană şi aderarea la NATO.

Procesul de extindere a Alianţei Nord-Atlantice se poate face relativ rapid şi succesiv, īn valuri, cu termene diferite, dar scurte. Şi, aşa cum s-a dovedit, această manieră a fost practicată. Romānia a avut o poziţie care a surprins atunci cānd am declarat că noi, romānii, suntem primii interesaţi īn succesul ţărilor din primul val, pentru ca termenul celui de-al doilea val să fie cāt mai apropiat, oferindu-ne posibilitatea să-l parcurgem şi noi, cu acelaşi succes.

Īn schimb, procesul de integrare īn Uniunea Europeană este īn mod categoric un proces pe termen lung şi ar fi absurd să stabileşti acum o lărgire īn valuri a unor grupe de ţări, īntre care, īn timp, diferenţele şi clasamentele s-ar putea modifica substanţial.

Am salutat cu deosebită satisfacţie decizia Conferinţei  Europene de la Luxemburg, din decembrie 1997, pentru că ea corespunde punctului nostru de vedere. S-a renunţat la ideea iniţială de a īmpărţi ţările īn două sau mai multe grupe cu termene distincte şi s-a optat pentru un sistem unic şi general de evaluare, deschizāndu-se şi o bandă de depăşire pentru ţările care pot realiza progrese mai mari īn termen scurt. Sunt sigur că eforturile noastre īndreptate īn special īn direcţia reformei economice, dublate de sprijinul nemijlocit al partenerilor noştri din Uniunea Europeană, vor confirma justeţea deciziei de la Luxemburg.

 

Imperativul eforturilor complementare

Orice proces integrator presupune două elemente complementare. Īn cazul de faţă, potenţialul de integrare specific fiecărei aspirante şi permisivitatea de cuprindere a sistemului īn care aspiră să se integreze. Īn cadrul acestui proces dinamic, eforturi trebuie să facă, īn primul rānd, ţările candidate. Şi vreau să folosesc acest prilej pentru a sublinia rolul de prim-plan pe care trebuie să-l reprezinte colaborarea īntre ele ca parteneri, precum şi formele de cooperare regională. Nimeni nu priveşte cooperarea europeană īn alternativă cu integrarea europeană. Ele sunt, dimpotrivă, laboratoarele de pregătire a statelor pentru integrarea īn Uniunea Europeană.

Zonele de liber schimb de tipul celor create prin acordul CEFTA sau prin acordurile de liber schimb, pe care le pregătesc acum Romānia, Turcia şi Bulgaria, pot constitui o sală de antrenament pentru viitorul comerţului liber īn īntreaga Europă. Pentru că regulile care stau la baza acestor acorduri sunt cele ale Uniunii Europene. Legislaţia este a Uniunii Europene. Diferenţa rezidă din nivelul de competitivitate al ţărilor din zonă faţă de nivelul ţărilor din Uniunea Europeană.

Ar fi īnsă o greşeală să limităm totul la comerţ, la liber schimb, la economie. De aceea cred că experienţa euroregiunilor, care īmbracă aspecte mult mai largi, bazate pe aplicarea reformei īn administraţie şi pe cooperare īn domeniul protecţiei mediului este, de asemenea, foarte utilă pentru exerciţiul cooperării transfrontaliere pe termen lung.

 

Societăţi deschise īntr-o lume a comunicării globale

Aspiraţiile şi ofertele Romāniei concrete nu trebuie văzute prin prisma vreunei dorinţe de a obţine certificate de bună purtare sau a unor gesturi disperate īn faţa porţilor Uniunii Europene.

Romānia nu vrea integrare de dragul integrării şi nici nu aşteaptă complimente pentru realizările obţinute īn ţară sau īn crearea unei stabilităţi regionale. Dorim să fim īn Uniunea Europeană īn aceeaşi măsură īn care este īn interesul nostru să construim o economie puternică şi competitivă, să asigurăm ţării şi cetăţenilor ei prosperitate, să beneficiem de un sistem democratic stabil şi de exerciţiul liber al drepturilor noastre.

Ştim foarte bine că nu se poate trăi īn izolare şi īntr-o societate īnchisă īn mijlocul unei lumi a deschiderii şi a comunicării globale. Ştim la fel de bine că viitorul continentului nostru este unul al tuturor europenilor. Realitatea Europei de astăzi şi proiectul Europei de māine ne īndreptăţesc să fim optimişti şi să lucrăm īmpreună pentru reuşita noastră comună.