Discurs la cea de
a cincea Conferinţă a miniştrilor Tineretului din statele membre ale
Consiliului Europei, Bucureşti, Palatul Parlamentului, 27 aprilie 1998
Plasându-i doar în viitor, i-am
exclude din actualitate
A analiza astăzi cu maximum de
seriozitate problemele tinerilor, a reuşi să definim în mod corect rolul
şi statutul lor în lumea contemporană înseamnă mai mult decât o
obligaţie politică.
Nu putem concepe nici un gest novator,
reforme şi evoluţii în societate fără a înţelege că tineretul nu mai
poate fi definit doar ca „schimbul nostru de mâine”. Această nefericită
formulă a stat în sistemele totalitare la originea impunerii nu numai a
unor ierarhii false, într-un regim esenţialmente gerontocrat, dar şi a
unui formalism general.
A vorbi despre tineri
doar la timpul viitor, înseamnă a-i exclude implicit din prezent. Ei
sunt şi trebuie să fie o parte a generaţiilor active de astăzi, capabilă
să se pronunţe şi să influenţeze evoluţia societăţii. Ei reprezintă o
forţă socială capabilă să susţină proiecte viabile şi să le aplice. Lor
le aparţine şi astăzi.
Discutăm şi acţionăm
tot mai intens pentru construcţia viitorului nostru european comun.
Orice politician responsabil, şi cu atât mai mult cei care au şansa de a
cumula tinereţea cu experienţa politică proprie, prefigurează viitorul
comunitar ca un proces în care rolul tinerilor este substanţial.
Participarea lor efectivă este un drept de netăgăduit, dar şi o garanţie
că acest viitor va fi reprezentativ pentru generaţiile care vor veni.
Ca totdeauna, nu este
suficient să pui diagnostice şi să te limitezi la observaţii teoretice.
Ca factor activ al procesului de consolidare a valorilor care stau la
baza Consiliului Europei, România mizează pe folosirea extraordinarului
potenţial al tinerilor săi de a face faţă şi de a se impune într-un
sistem concurenţial deschis, atât în ţară, cât şi oriunde în lume. Mulţi
tineri români, studenţi, doctoranzi, specialişti şi-au căpătat un bun
renume în cercetare, proiectare, management; în medicină, finanţe sau
afaceri.
Implicare în
consolidarea noilor democraţii
Lumea modernă a
devenit un spaţiu al deschiderii şi al comunicării libere şi eficiente,
iar cei care o pot dinamiza cu adevărat sunt chiar tinerii. Dacă în
regimul comunist promovarea tineretului a fost o lozin-că lipsită de
consecinţe, astăzi, în România, ea este o realitate chiar dacă nu
acoperă încă potenţialul existent.
Este evident că
progresul nu mai poate fi conceput numai în terme-nii unei competiţii în
sfera acumulărilor materiale. Societatea de mâine se va baza îndeosebi
pe calitatea resurselor umane înalt educate. Inteli-genţa, creativitatea
şi dinamismul tinerilor sunt valori care pot da lumii moderne o nouă
înfăţişare şi o nouă perspectivă.
Personal, sunt
convins că, în viitoarea arhitectură europeană, România va reprezenta un
pilon solid. Este o opţiune politică şi este un angajament fundamentat,
în primul rând, pe potenţialul excepţional al tinerilor noştri. Ei sunt
cei care, dincolo de programele şi strategiile gu-vernamentale, ne dau
încredere deplină în succesul reformei; ei sunt cei prin care avem
certitudinea că vom reuşi.
Drepturile tinerilor
nu pot fi privite decât în contextul mai larg al drepturilor omului.
Organizarea remarcabilă a acţiunilor concrete iniţiate şi patronate de
Consiliul Europei a ajutat substanţial la implicarea tinerilor în
procesul de consolidare a noilor democraţii din Europa centrală şi de
Est.
Este esenţial ca un
organism de anvergura Consiliului Europei să-şi asume în continuare
rolul de promotor şi catalizator al politicilor de tineret la nivel
continental. Dincolo de ceea ce statele reuşesc în acest plan, fiecare
în parte, avem nevoie de coerenţă şi eficienţă la nivelul ansamblului,
în perspectiva unei evoluţii globale şi integratoare.
Să înţelegem exact rolul şi
responsabilităţile guvernelor şi să avem inspiraţia de a miza fără
rezerve pe forţa şi energia tinerilor. Un prim, dar decisiv pas pe calea
convieţuirii într-o Europă Unită îl reprezintă capacitatea statelor de a
asigura o integrare reală a tinerilor într-o societate globală.
Sondajele de opinie
şi studiile sociologice arată că există încă mulţi tineri care se
consideră marginalizaţi de societate, care trăiesc sentimentul că „ultimul
tren a plecat demult”. Este un sentiment care va dispare atunci când tot
mai mulţi tineri vor avea posibilitatea, dorinţa şi capacitatea să
construiască şi să conducă ei „trenul” speranţelor şi al certitudinilor
într-un sistem social şi politic care să îi reprezinte cu adevărat.