Discurs la cea de a cincea Conferinţă a miniştrilor Tineretului din statele membre ale Consiliului Europei, Bucureşti, Palatul Parlamentului, 27 aprilie 1998

 

Plasându-i doar în viitor, i-am exclude din actualitate

A analiza astăzi cu maximum de seriozitate problemele tinerilor, a reuşi să definim în mod corect rolul şi statutul lor în lumea contemporană înseamnă mai mult decât o obligaţie politică.

Nu putem concepe nici un gest novator, reforme şi evoluţii în societate fără a înţelege că tineretul nu mai poate fi definit doar ca „schimbul nostru de mâine”. Această nefericită formulă a stat în sistemele totalitare la originea impunerii nu numai a unor ierarhii false, într-un regim esenţialmente gerontocrat, dar şi a unui formalism general.

A vorbi despre tineri doar la timpul viitor, înseamnă a-i exclude implicit din prezent. Ei sunt şi trebuie să fie o parte a generaţiilor active de astăzi, capabilă să se pronunţe şi să influenţeze evoluţia societăţii. Ei reprezintă o forţă socială capabilă să susţină proiecte viabile şi să le aplice. Lor le aparţine şi astăzi.

Discutăm şi acţionăm tot mai intens pentru construcţia viitorului nostru european comun. Orice politician responsabil, şi cu atât mai mult cei care au şansa de a cumula tinereţea cu experienţa politică proprie, prefigurează viitorul comunitar ca un proces în care rolul tinerilor este substanţial. Participarea lor efectivă este un drept de netăgăduit, dar şi o garanţie că acest viitor va fi reprezentativ pentru generaţiile care vor veni.

Ca totdeauna, nu este suficient să pui diagnostice şi să te limitezi la observaţii teoretice. Ca factor activ al procesului de consolidare a valorilor care stau la baza Consiliului Europei, România mizează pe folosirea extraordinarului potenţial al tinerilor săi de a face faţă şi de a se impune într-un sistem concurenţial deschis, atât în ţară, cât şi oriunde în lume. Mulţi tineri români, studenţi, doctoranzi, specialişti şi-au căpătat un bun renume în cercetare, proiectare, management; în medicină, finanţe sau afaceri.

Implicare în consolidarea noilor democraţii

Lumea modernă a devenit un spaţiu al deschiderii şi al comunicării libere şi eficiente, iar cei care o pot dinamiza cu adevărat sunt chiar tinerii. Dacă în regimul comunist promovarea tineretului a fost o lozin-că lipsită de consecinţe, astăzi, în România, ea este o realitate chiar dacă nu acoperă încă potenţialul existent.

Este evident că progresul nu mai poate fi conceput numai în terme-nii unei competiţii în sfera acumulărilor materiale. Societatea de mâine se va baza îndeosebi pe calitatea resurselor umane înalt educate. Inteli-genţa, creativitatea şi dinamismul tinerilor sunt valori care pot da lumii moderne o nouă înfăţişare şi o nouă perspectivă.

Personal, sunt convins că, în viitoarea arhitectură europeană, România va reprezenta un pilon solid. Este o opţiune politică şi este un angajament fundamentat, în primul rând, pe potenţialul excepţional al tinerilor noştri. Ei sunt cei care, dincolo de programele şi strategiile gu-vernamentale, ne dau încredere deplină în succesul reformei; ei sunt cei prin care avem certitudinea că vom reuşi.

Drepturile tinerilor nu pot fi privite decât în contextul mai larg al drepturilor omului. Organizarea remarcabilă a acţiunilor concrete iniţiate şi patronate de Consiliul Europei a ajutat substanţial la implicarea tinerilor în procesul de consolidare a noilor democraţii din Europa centrală şi de Est.

Este esenţial ca un organism de anvergura Consiliului Europei să-şi asume în continuare rolul de promotor şi catalizator al politicilor de tineret la nivel continental. Dincolo de ceea ce statele reuşesc în acest plan, fiecare în parte, avem nevoie de coerenţă şi eficienţă la nivelul ansamblului, în perspectiva unei evoluţii globale şi integratoare.

Să înţelegem exact rolul şi responsabilităţile guvernelor şi să avem inspiraţia de a miza fără rezerve pe forţa şi energia tinerilor. Un prim, dar decisiv pas pe calea convieţuirii într-o Europă Unită îl reprezintă capacitatea statelor de a asigura o integrare reală a tinerilor într-o societate globală.

Sondajele de opinie şi studiile sociologice arată că există încă mulţi tineri care se consideră marginalizaţi de societate, care trăiesc sentimentul că „ultimul tren a plecat demult”. Este un sentiment care va dispare atunci când tot mai mulţi tineri vor avea posibilitatea, dorinţa şi capacitatea să construiască şi să conducă ei „trenul” speranţelor şi al certitudinilor într-un sistem social şi politic care să îi reprezinte cu adevărat.