Alocuţiune la Conferinţa europeană a şefilor de stat şi de guvern din ţările membre şi ţările asociate la Uniunea Europeană cu tema Prevenirea şi Combaterea Crimei Organizate, o sfidare pentru Europa Mileniului III, Londra, 12 martie 1998 

 

Contribuţia ţărilor de la frontiera orientală a Uniunii

Într-o viitoare Uniune Europeană lărgită, poziţia geografică a ţărilor situate la frontiera orientală a acesteia, printre care şi România, reclamă din partea acestora o contribuţie specifică şi o vigilenţă cu totul specială în contextul procesului de constituire a unui spaţiu juridic de securitate publică şi de combatere a crimei organizate. Fiecare dintre aceste ţări prezintă aspecte particulare, dar toate trebuie să facă faţă şi unor probleme comune, care derivă din istoria lor de foste state comuniste, aflate acum în tranziţie spre o democraţie consolidată şi o economie de piaţă liberă.

Decisă să-şi asume responsabilităţile ce îi revin în acest spaţiu comun, România este pregătită să negocieze cu Uniunea Europeană un pact de pre-aderare privind cooperarea împotriva crimei organizate, după cum este gata să semneze instrumentele juridice europene care privesc lupta împotriva crimei organizate şi să-şi completeze legislaţia în concordanţă cu normele internaţionale. Propunerea ţării mele de a găzdui la Bucureşti un Centru al Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECI), pentru asigurarea unei cooperări regionale împotriva crimei organizate este doar unul din faptele care dovedesc că noi, românii, nu privim această luptă numai dintr-o perspectivă legislativă. Suntem dispuşi să ne angajăm în acţiuni comune ale instituţiilor publice din regiune însărcinate să vegheze la prevenirea şi combaterea infracţionalităţii.

 

Coordonare în acţiuni pe plan intern

Acţiunile serviciilor şi instituţiilor româneşti competente în prevenirea şi combaterea crimei organizate sunt coordonate începând din ianuarie 1997 de un Consiliu Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate. Acesta nu se substituie şi nici nu-şi subordonează autorităţile cu atribuţii şi competenţe legale în domeniu. El funcţionează ca un cadru de informare reciprocă, în scopul creşterii coerenţei şi celerităţii măsurilor pe care fiecare instituţie în parte le ia potrivit legii. Impulsul pe care această instanţă, deopotrivă politică şi morală, l-a dat activităţii instituţiilor menite să aplice legea s-a concretizat într-un singur an în descoperirea a peste 400 de cazuri de trafic ilicit de stupefiante, în confiscarea a peste 20 de tone de droguri, în identificarea a 1500 de cazuri de plasare de valută falsă, în oprirea la frontieră a 43 de grupuri de imigranţi ilegali din Orient, în desfiinţarea a 46 de reţele de prostituţie, în interceptarea a 53 de grupuri de traficanţi de materiale radioactive, în instrumentarea a aproape 23000 de infracţiuni privitoare la evaziune fiscală şi încălcarea legislaţiei financiare şi comerciale. Toate aceste statistici vorbesc, în fond, atât despre determinarea şi randamentul cu care serviciile specializate operează în teritoriu şi la graniţe, cât şi despre voinţa politică fermă şi explicit formulată a autorităţilor române.

 

Cooperare în plan internaţional

Oricât de semnificative ar fi rezultatele la care a ajuns fiecare ţară în parte, lupta împotriva crimei organizate nu poate fi astăzi decât comună. Ceea ce înseamnă că suntem obligaţi să dezvoltăm în continuare programele noastre de cooperare şi să acţionăm într-un spirit de solidaritate şi de responsabilitate. Criminalitatea organizată nu loveşte niciodată într-un singur loc. Fiecare dintre noi nu este decât o santinelă pe un front care traversează practic întreaga Europă.

În încheiere aş dori să dau un singur asemenea exemplu de solidaritate şi de responsabilitate la care aşteptăm o reacţie tot atât de solidară şi responsabilă. Prin acţiunile lor concertate, România şi Bulgaria constituie în acest moment un filtru eficient în calea traficului ilegal de persoane spre Europa Occidentală. Acţiunile ferme întreprinse de cele două ţări la frontierele lor au redus în mod considerabil fluxul de imigranţi ilegali în centrul şi Apusul Europei.

Modul cel mai concret prin care Uniunea Europeană poate recunoaşte intensificarea fără precedent a eforturilor noastre din acest domeniu este reconsiderarea statutului cetăţenilor noştri care călătoresc legal în ţările Uniunii. Cer, aşadar, revizuirea regimului restrictiv al vizelor care împiedică adesea cetăţenii români să-şi exercite un drept de liberă circulaţie, recunoscut şi afirmat de doctrina fondatoare a Europei unite.