Discurs de recepţie la decernarea Medaliei Universităţii din Amsterdam, 6 martie 1998  

 

Universitatea din Amsterdam

Universitatea din Amsterdam este o prestigioasă instituţie de învăţământ superior, o universitate faimoasă, ale cărei performanţe le cunosc îndeaproape şi de multă vreme.

Universităţile sunt partea cea mai instruită a societăţii civile. Totuşi, comunitatea academică pare, într-un anume fel, mai puţin legată de prezent decât este, în general, societatea civilă. Materia cu care lucrează fiind prioritar legată de fapte anterioare, prezentul devine un timp al cercetării trecutului cu gândul la viitor. Trecutul şi viitorul împreună şi oarecum inseparabile. Studiul trecutului ar rămâne pură arheologie dacă nu ar genera un proiect, dacă nu ar deveni o provocare pentru potenţialele uimiri şi interogaţii şi, în ultimă instanţă, o amintire despre viitor.

Universitatea are meritul de a fi scos confruntarea opiniilor şi libera expresie în afara zidurilor sale, de a le fi înscris în conştiinţele şi comportamentele oamenilor. Universităţii îi revine meritul de a-i fi propus societăţii un anumit mod de a trata  relaţiile dintre oameni. Valorile consacrate şi adăpostite la început în cetatea universitară au fost adoptate, progresiv, ca valori fundamentale ale vârstei democratice.

Din chiar momentul întemeierii sale, Universitatea din Amsterdam a ales o cale spre adevăr fermă şi clarvăzătoare, constituindu-se ca o comunitate, o universitas în sensul în care dreptul clasic înţelegea acest termen, o comunitate de magiştri şi de studenţi formată în jurul unui proiect comun, de explorare a adevărului complex al vieţii.

 

Faima unui forum al principiilor

În nici o parte a Europei, afirmaţia aceasta nu sună, poate, mai adevărat ca aici, în Ţările de Jos, care au fost, timp de secole, patria raţiunii şi a gândirii critice. Secolele XVII şi XVIII au fost un timp al marilor dezbateri în care Universitatea din Amsterdam şi-a făurit şi şi-a consolidat prestigiul pe care şi l-a păstrat apoi, până astăzi.

Într-o Europă dominată de triumful monarhiilor absolute, Olanda a fost marele refugiu al libertăţii de gândire, al libertăţii cuvântului, al cuvântului rostit în athenee, în colegii şi universităţi, al cuvântului tipărit de cele mai curajoase case de editură ale timpului. Universitatea din Amsterdam şi-a câştigat astfel faima de forum al reflecţiei şi al dezbaterii de idei şi principii. Experienţa sa a fost fructificată de multe universităţi europene.

Universitatea adevărată, concepută ca  un mare forum, dăinuie ca parte constitutivă a Europei democratice atâta timp cât promovează spiritul critic, raţiunea, pluralismul, valorile umane.

 

Oglindă a întregii Europe

Confruntarea de idei în spirit critic, raţional, presupune nu numai acceptarea diferenţelor, dar şi acordarea atenţiei cuvenite opiniilor celuilalt. Comunitatea universitară reuneşte oameni diferiţi, dar strânge, în acelaşi timp, sub acelaşi orizont de cunoaştere, o diversitate a culturilor. De aceea mi se pare firesc să găsesc aici, la Universitatea din Amsterdam, unul din cele mai solide centre de studiu al limbii şi literaturii române din ţările Occidentului european, ca şi un valoros grup de profesori români încurajaţi de eminentul lor predecesor, profesorul Sorin Alexandrescu, aici de faţă.

Dincolo de satisfacţia pe care o am, ca român, că limba şi cultura în care m-am format sunt studiate într-o universitate de importanţa celei din Amsterdam, recunosc în activitatea acestui Centru de studiu al limbii şi literaturii române un act de fidelitate faţă de o bogată şi străveche tradiţie a poporului căruia îi aparţineţi. Pasiunea pentru idei şi curiozitatea pentru celălalt au făcut din Olanda, încă din secolul al XVII-lea, o oglindă intelectuală a întregii Europe.

Din această Europă complexă şi diversă, al cărei spirit Ţările de Jos au ştiut să-l reflecte şi să-l ilustreze, românii şi România au făcut întotdeauna parte. Atenţia pe care Universitatea din Amstedam o acordă limbii şi culturii româneşti confirmă această apartenenţă.

Dacă România se pregăteşte pentru momentul în care îşi va putea spune cuvântul, ca membru cu drepturi depline, în instanţele politice şi economice ale Europei, cultura românescă şi-a câştigat demult dreptul de a-şi exprima mesajul în instanţele universitare ale lumii. Un mesaj de bună credinţă şi încredere în tot ceea ce au mai bun oamenii, naţiunile, relaţiile dintre ei şi dintre ele.