Cuvânt la întâlnirea de lucru consacrată României, organizată de ABN-AMRO Bank,

Haga, 2 decembrie 1997

 

Accelerarea reformei

Acum şapte ani, un sistem se prăbuşea în Estul Europei şi în locul lui se ridica, treptat, o altă lume; în locul unei societăţi închise, care tindea spre imobilism şi autarhie, se contura o societate liberă, deschisă şi dinamică. Oamenii de afaceri au ştiut dintotdeauna că, într-o asemenea situaţie, când se dărâmă o lume şi se reclădeşte pe ruinele ei o lume nouă, se pot câştiga averi.

Păstrând cu grijă toate proporţiile, România este, în acest moment, într-o astfel de situaţie şi ştie că există în lume şi oameni de afaceri, cu capital, care pot contribui la reclădirea ei. Am constatat şi noi că investitorii fac afaceri, nu cadouri. Înainte de a investi, ei au nevoie de garanţii. Guvernul României şi eu însumi ne-am angajat şi garantăm continuarea reformei. Dar garanţia rezidă nu numai în oameni, pentru că într-o societate democratică liderii se schimbă. Adevărata garanţie constă în sistem, care trebuie să funcţioneze şi după ce îşi încheie mandatul cei care au contribuit prin eforturile şi voinţa lor politică la crearea lui.

Prima garanţie că investiţiile sunt sigure în România ţine de stabilitatea pe care am reuşit s-o construim prin propriile noastre eforturi şi fără intervenţii sau presiuni din afară. România a pierdut timp de şapte ani o imensă ocazie, datorită ezitărilor liderilor săi de atunci şi rezistenţei opuse de vechile structuri ale unei economii centralizate. Lucrurile s-au schimbat şi în locul vechilor structuri s-au creat instrumente ale economiei de piaţă. Conducătorii de azi ai României nu mai ezită şi sunt decişi ca, printr-o reformă radicală şi rapidă, să recupereze anii pierduţi.

 

Legi clare şi stabile

Evoluţiile din societatea românească nu mai lasă loc pentru generalităţi, nici pentru manifestări formale. De aceea, încerc să propun un punctaj concret, referitor la strategiile şi nevoile imediate şi de perspectivă ale societăţii româneşti şi în special ale economiei româneşti, precum şi la oportunităţile generoase pe care actualul moment le oferă partenerilor noştri.

România priveşte problema investiţiilor străine cu maximum de interes şi seriozitate şi acţionează cu toată fermitatea în vederea consacrării ei drept element indispensabil al unei reforme autentice.

Ne preocupă mult adaptarea sistemului de garanţii legale oferite investitorilor la nevoile reale exprimate de aceştia sau care rezultă din însăşi evoluţia proceselor economice şi de investiţii. Iată de ce, Guvernul de la Bucureşti propune o lege unică în domeniul privatizării, cu norme care să rămână neschimbate o lungă perioadă de timp, în orice caz în cei trei ani cât mai durează mandatul nostru.

Legea investiţiilor străine este deja în Parlament, fiind avizată de comisiile de specialitate din Senat şi în curs de dezbatere la Camera Deputaţilor. Scopul nostru este ca până la sfârşitul anului această lege să fie finalizată şi, ca preşedinte, să o pot promulga.

Trebuie să avem în vedere şi dimensiunea ecologică a întregului proces de dezvoltare economică, prin asumarea responsabilităţii, de către proprietar şi investitor, pentru pagubele pricinuite mediului de o întreprindere, anterior privatizării, ca şi după privatizare.

 

Poziţie strategică pe piaţa Europei Central-Estice

În condiţiile în care România prezintă astăzi garanţiile stabilităţii politice şi devine un partener credibil şi interesant, doresc să aduc în discuţie vocaţia sa de zonă privilegiată pentru investiţii.

România are o poziţie strategică în Europa Centrală, cu acces spre pieţele Vestului, spre zona Orientului Mijlociu şi, bineînţeles, spre acea uriaşă piaţă care este reprezentată de fostele ţări membre ale URSS. De aceea, România nu are doar o piaţă în ascensiune, cu o populaţie de 23 de milioane de oameni, ci este o parte componentă a unei pieţe mult mai largi, de 130 de milioane, creată prin inaugurarea recentă, la Bucureşti, a formulei dinamice de cooperare trilaterală România–Polonia–Ucraina şi prin acordul trilateral semnat în iulie, la Ismail, cu Republica Moldova şi Ucraina. Se conturează astfel, chiar în centrul Europei geografice, o zonă stabilă de securitate, care prefigurează o arie de dezvoltare extrem de dinamică pentru secolul următor.

Deşi reforma şi schimbarea sunt susţinute de majoritatea românilor, suntem conştienţi că ele implică şi costuri sociale semnificative. Am pus în mişcare reforma, dar pentru a face suportabile sacrificiile populaţiei este nevoie de investiţii urgente care să rentabilizeze producţia şi să creeze noi locuri de muncă.

Privind această nouă Românie, care se naşte în fiecare zi, îmi revin în minte cuvintele lui George Washington: „Asociază-te cu oameni de bună calitate, ca să-ţi păstrezi şansele neştirbite, pentru că e mai bine să fii singur decât într-o companie îndoielnică”. Noi nu putem să rămânem singuri şi nu vom rămâne singuri. Există oameni de mare valoare, reprezentând firme de anvergură. Iată de ce îi învit pe cei, care n-au venit până acum, să înceapă să investească în România, iar pe cei, care au venit, să continue, cu curaj, să investească şi mai mult. Să folosim împreună aceste oportunităţi, pentru binele nostru comun.

 

Intersecţia drumurilor comerciale tradiţionale

Cel mai important proiect pe care l-am lansat se numeşte România la răscruce. Acest proiect se referă la dezvoltarea infrastructurii, a tuturor tipurilor de infrastructuri. Am studiat această problemă, în primul rând ca cercetător şi specialist în resurse naturale,  chiar înainte de a deveni preşedinte. Ca geolog şi om obişnuit să lucreze pe hartă, ştiu  că, din România până în Portugalia, la Oceanul Atlantic, sunt 2500 de km; până în extremitatea nordică a Scandinaviei, la Oceanul Atlantic de Nord, sunt 2500 de km şi până la Munţii Urali, care separă tradiţional Europa de Asia, sunt, de asemenea, 2500 de km. Aşadar, dacă există un centru geografic al Europei, acesta este în România.

Pe teritoriul Europei au existat, încă din vremea grecilor şi a latinilor, două drumuri tradiţionale. Unul dintre ele se numea Drumul Mătăsii şi lega China de Franţa, traversând Europa de la Est la Vest. Celălalt se numea Drumul Ambrei, al chihlimbarului, şi lega Marea Mediterană, Sudul Greciei, de Scandinavia. Amândouă se intersectau pe teritoriul României, la Constanţa. Pe vremea aceea, Constanţa se numea Tomis şi era unul dintre porturile importante ale lumii antice.

Două mii de ani mai târziu, Constanţa a devenit şi este, astăzi, al cincilea port, ca mărime, din Europa, la egalitate cu Marsilia. Din păcate, numai din punct de vedere al capacităţii, nu şi al utilizării, şi trebuie să recunoaştem cinstit acest lucru. În acelaşi timp, România cuprinde, din vremuri imemoriale, gurile de vărsare a Dunării în mare.

Prin efortul Germaniei, Canalul Dunăre-Meinz-Rin creează o nouă cale de transport, care leagă Marea Neagră şi portul Constanţa (prin canalul românesc Marea Neagră–Dunăre şi în continuare, pe Dunăre şi Rin) de Marea Nordului şi portul Rotterdam. Construit de România cu eforturi financiare enorme, Canalul Dunăre–Marea Neagră scurtează considerabil transportul fluvial faţă de drumul natural al Dunării spre mare, folosit în mod tradiţional de vasele comerciale.

 

Coridor sigur pentru transporturi de petrol şi gaze

Acum, când rezervele de petrol şi gaze din Marea Caspică şi  zona transcaucaziană devin un punct strategic important pe harta Europei şi a lumii, România este singura ţară care poate oferi o alternativă de transport din Marea Neagră: prin strâmtori, spre Marea Mediterană, sau pe Dunăre, spre Marea Nordului. Viaţa este complicată şi totdeauna trebuie să ai o alternativă pentru cazuri de criză. Şi nu numai. România oferă această alternativă.

La recentul summit de la Vilnius, s-a obţinut acordul tuturor celor 11 participanţi pentru crearea unui coridor de transport care să lege Peninsula Scandinavă, Ţările Baltice, Polonia, Ucraina, România, Bulgaria, Grecia, Turcia, deci, Marea Baltică de Marea Egee. Este cea mai scurtă cale de legătură între nordul şi sudul Europei. Lăsând harta geografică şi abordând harta geologică, putem observa că acest coridor de transport este uşor de realizat. El nu trebuie să traverseze munţi şi trece numai prin zone plate, de câmpie. Am discutat, acum o săptămână, cu preşedintele Turciei, la Bucureşti, şi cu preşedintele Bulgariei, cu puţin timp mai înainte, la Varna, să începem proiectarea pentru segmentul care va traversa România, Bulgaria, Turcia. Cu ocazia vizitelor preşedinţilor Poloniei şi Ucrainei la Bucureşti, am stabilit ca experţii noştri să înceapă lucrul la partea de proiect a coridorului care traversează Polonia, Ucraina, România. Săptămâna aceasta mă întâlnesc cu preşedintele Moldovei pentru a inaugura sistemul de fibre optice care leagă acum ţările noastre cu Turcia, Grecia şi Bulgaria.

În momentul în care îşi dezvoltă corespunzător o infrastructură modernă şi o foloseşte şi pe cea pe care o are, România poate deveni o placă turnantă de comerţ pentru toată Europa Centrală şi de Sud-Est. Japonezii au înţeles acest lucru şi au oferit României un credit, care a intrat deja în acţiune, pentru modernizarea danei de containere din portul Constanţa. Vom propune concesionarea Canalului Dunăre-Marea Neagră şi vom concentra împrumuturile de la Banca Mondială, FMI şi propriile resurse câştigate din privatizare, pentru terminarea autostrăzii Constanţa-Bucureşti. Ea va fi urmată de lucrările la  autostrada Bucureşti-Budapesta.

Discutăm, împreună cu grupul ENI din Italia, proiectul unui oleoduct care să lege Constanţa de Trieste. Este calea cea mai scurtă dinspre Marea Caspică prin Marea Neagră spre Marea Adriatică. În momentul de faţă, România are un sistem de transport pentru gaze şi petrol pe tot teritoriul naţional, astfel încât el poate fi folosit pentru acest transport major de energie.

În acest „emergent-market”, care pleacă de la fostul Zid al Berlinului spre Est, România poate fi o placă turnantă de comerţ şi dezvoltare, pentru progresul şi prosperitatea întregii zone. Un spaţiu vast, cu o populaţie de 130 de milioane de locuitori, cu o economie slab capitalizată, are nevoie de investiţii directe şi de portofoliu, pentru retehnologizare, modernizare şi eficienţă economică.

Spaţiu propice pentru schimburi comerciale şi turistice, Europa Centrală şi de Sud-Est aduce cu sine valorile unor vechi tradiţii de cultură şi civilizaţie într-o Europă unită şi astfel îmbogăţită.