Expunere la masa rotundă internaţională privind Programul de reformă din România, organizată de grupul de presă britanic “The Economist”, Bucureşti, 3 martie 1997 

 

Reforma rapidă şi radicală, o necesitate stringentă

Este bine cunoscut faptul că integrarea europeană şi euro-atlantică reprezintă obiectivele strategice de prim rang şi de primă urgenţă ale României de astăzi. Suntem conştienţi că aderarea la NATO şi Uniunea Europeană presupune abordări, negocieri, perioade de adaptare şi calendare de integrare diferite, ceea ce implică un mare efort diplomatic. Acest efort trebuie dublat de un efort intens de însănătoşire a economiei şi a finanţelor ţării, pentru a ne înscrie pe o linie de compatibilitate cu standardele internaţionale.

În contextul acestui an crucial, când o serie de decizii va redesena arhitectura politică şi strategică a Europei, simt nevoia să precizez că reforma radicală şi rapidă, aşa cum este ea gândită de statul român, nu reprezintă o strategie de vitrină datorată exclusiv integrării, ci înseamnă, mai întâi de toate, singura opţiune viabilă a României, singurul drum care ne poate duce de la izolare la cooperare, de la stagnare la o societate modernă, de la sărăcie la un viitor demn.

România începe acum un proces de reformă reală cu mari întârzieri faţă de alte state din centrul Europei. Noi ştim că nu numai pentru oamenii de afaceri, dar şi pentru ţări, timpul înseamnă bani. Mai mult decât atât, timpul, enunţarea şi respectarea unui anumit program şi a unui anumit ritm de reformă înseamnă credibilitate. Este obligatoriu un ritm intens de lucru şi mai ales este vital pentru noi să realizăm un adevărat tur de forţă în domeniul legislativ şi administrativ.

 

Accelerarea privatizării

Am învăţat din greşelile trecutului şi nu vom repeta greşeala de a considera că liberalizarea preţurilor este prin ea însăşi suficientă pentru a avea o economie de piaţă. Această măsură va fi cuplată cu un proces rapid de privatizare şi de demonopolizare, pentru că numai după finalizarea acestora semnalul preţurilor va reflecta realitatea economică.

Accelerarea privatizării se va face în primul rând printr-un program legislativ, dar, în acelaşi timp, ea va implica modificări substanţiale la nivelul organizării Fondului Proprietăţii de Stat prin simplificarea şi descentralizarea procedurilor de privatizare, prin măsurile necesare îndeplinirii condiţiilor pe care noi înşine le-am acceptat semnând acordurile FESAL şi ASAL.

Prin programul de privatizare vom oferi facilităţi serioase investitorilor strategici. Este vorba, desigur, despre acei investitori care deţin capital, know-how şi pieţe de desfacere, importante mai ales în cadrul privatizărilor societăţilor mari sau foarte mari. În acest context, prin simplificarea procedurilor, ne-am propus să scoatem la vânzare, săptămânal, un număr cât mai mare de societăţi comerciale. Că vor fi 50, cum s-a spus, sau mai puţin de 50, important este ca ele să fie cu adevărat atractive pentru investitorii străini şi în special pentru investitorii strategici pe care îi dorim.

Privatizarea trebuie făcută în condiţii care să asigure un teren de joc egal pentru toţi participanţii, fie că sunt străini, fie că sunt români. Pentru a ajunge la un asemenea statut, mai avem mult de lucrat, dar noi credem că într-un timp relativ scurt vom reuşi să facem tot ce trebuie în ceea ce priveşte regimul investiţiilor străine, în aşa fel încât el să permită repatrierea capitalurilor, a dobânzilor şi a dividendelor. În acelaşi timp, Legea privatizării băncilor îşi propune să nu mai limiteze procentul de acţiuni deţinut într-o bancă românească de către bănci străine cu renume incontestabil.

 

Măsuri dureroase, dar necesare

În următoarele luni, economia românească va fi obligată să-şi trateze chirurgical multe dintre rănile prin care se pierdea capital şi se iroseau resurse. Vor fi necesare măsuri dure, vor trebui închise unităţi nerentabile, în primul rând întreprinderile producătoare de mari pierderi. Mai multe complexe zootehnice vor intra într-un proces de privatizare sau, după caz, de lichidare. În multe alte societăţi comerciale vor avea loc restructurări care să conducă la obţinerea de profituri, în condiţiile eliminării vechiului sistem al subvenţiilor de stat.

Din punctul de vedere al logicii economice, acestea sunt măsuri absolut necesare. Pe moment, însă, ele vor crea, şi noi trebuie să spunem deschis acest lucru, o serie de probleme sociale, multe dintre ele grave, pentru care Guvernul s-a înarmat cu programe de protecţie socială. Este vorba de programe sociale focalizate, care se adresează  în special segmentelor celor mai defavorizate: familii cu mulţi copii, oameni în vârstă, oameni cu pensii sociale.

Subliniez rolul important al Băncii Mondiale, al Fondului Monetar Internaţional şi al programelor Uniunii Europene în ceea ce priveşte conceperea, finanţarea şi, sper, de acum înainte, derularea acestor programe. Am mulţumit public acestor organisme internaţionale pentru modul în care au perceput exact situaţia în care ne aflăm. Pentru că trebuie să spun că n-a fost uşor nici pentru marile organisme internaţionale să perceapă caracteristicile momentului economic şi social prin care trece România.

Odată cu crearea instituţiilor proprii economiei de piaţă este nevoie şi de impunerea unor reguli specifice acestui sistem. Aplicarea acestor reguli, cum ar fi cele privitoare la piaţa valorilor imobiliare, la protecţia consumatorului sau la faliment trebuie supravegheată permanent, aplicarea măsurilor de stimulare sau, după caz, de sancţionare fiind singura cale prin care asemenea norme capătă un conţinut real.

 

Va reuşi terapia de şoc?

Succesul reformei economice depinde de felul în care ea este  trăită de cei săraci şi de păstrarea acestui capital foarte important, care se numeşte stabilitate internă. Statutul nostru de pilon de stabilitate regională nu trebuie irosit.

Alături de responsabilitatea noastră asumată până la capăt, există şi o responsabilitate europeană pentru acest moment în care, în unele ţări din jurul nostru, situaţia se degradează şi este pusă în cauză funcţionarea instituţiilor democratice. Am spus acest lucru cu claritate şi în faţa forurilor internaţionale şi în întâlnirile cu oameni de afaceri. Este mult mai ieftin să păstrezi un palier de referinţă al reformelor democratice pentru care nu ai efectuat mari cheltuieli, decât să cheltuieşti enorm pentru a repara ceea ce s-a stricat în momentul în care s-a produs o criză. O criză care, de multe ori, produce nu numai efecte locale, ci şi efecte regionale.

Întrebarea, pe care şi-o pun cei care urmăresc acum, cu atenţie, ceea ce se întâmplă la noi, este: vor reuşi românii să ducă până la capăt acest ambiţios program de reformă economică, care înseamnă terapie de şoc? Vor reuşi sau nu? Vor reuşi ei să-şi respecte angajamentele? Va duce aceasta la o reacţie socială pe care o vor putea controla? La aceste întrebări răspunsul nostru este: da, vom reuşi!

Specialiştii din lumea băncilor şi a oamenilor de afaceri ştiu foarte bine că, spre deosebire de ceea ce îşi imaginează cei mai mulţi oameni din afara acestei lumi, capitalul cel mai important nu sunt banii, ci încrederea. Or, noi am reuşit în trei luni, numai în trei luni, să ameliorăm modul în care românii erau percepuţi în general ca oameni plini de imaginaţie, cu viteză de gândire, simpatici, care promiteau mult, dar apoi nu mai respectau ceea ce au promis, după care consumau şi mai multă imaginaţie şi inteligenţă pentru a explica de ce s-a întâmplat aşa.

 

O minune pentru totdeauna

Nu spun că nu vom avea probleme foarte mari, nu spun că nu vom avea, probabil, manifestări de protest. Reforma a început iar rezultatele pozitive nu vor apărea înainte de doi – trei ani. Costul social a venit imediat şi este deja resimţit de o mare parte a populaţiei.

Sondajele de opinie sunt favorabile intensificării reformei şi asistăm la o creştere a încrederii în moneda naţională. Este adevărat că în România dăinuie o vorbă de duh, nu lipsită de regrete: „orice minune durează trei zile”. Astăzi însă, cred că a devenit limpede pentru noi toţi că trebuie să facem din economia de piaţă, prin succesul ei, o minune pentru totdeauna.