Discurs, în calitate de preşedinte al CDR la Conferinţa Naţională a Convenţiei Democratice din România, Bucureşti, 21 octombrie 1996 

 

Am reuşit să răsturnăm o istorie programată

Cu zece zile înainte de încheierea campaniei electorale, suntem azi din nou împreună pentru a evalua încă o dată, înaintea confruntării decisive de la 3 noiembrie, forţa Convenţiei Democrate care va decide în următorii patru ani destinul României. Am parcurs împreună un drum extrem de greu, ale cărui obstacole ne-au maturizat, ne-au dat legitimitate şi încredere în victoria CDR.

Cu emoţia celui care, tot într-o toamnă, acum cinci ani, a participat în calitate de preşedinte în exerciţiu al Forumului Democrat Antitotalitar Român, ca reprezentant al Alianţei Civice, alături de alţi lideri de partide şi asociaţii, la transformarea acestuia în Convenţia Democratică din România şi cu îndatorirea celui însărcinat cu negocierea unui nou protocol de funcţionare a Convenţiei, permiteţi-mi să fac un bilanţ al luptei politice duse de această alianţă, care acum este prima forţă politică a României.

Cine spune, azi, că Opoziţia democratică nu a făcut îndeajuns pentru a merita puterea, că nu a mers destul de repede şi destul de convingător, trebuie să-şi amintească faptul că noi nu ne-am constituit ca alte partide şi formaţii de aceeaşi orientare din Estul Europei în entuziasmul revoluţiilor de catifea, ci în strigătele de ură orchestrate de aparatul de dezinformare şi manipulare al Puterii instalate în decembrie ‘89. Trebuie să-şi amintească faptul că, la data de 28 ianuarie 1990, partidele democratice erau programate să dispară şi au obţinut recunoaşterea lor în CPUN doar în urma marilor manifestaţii populare din Bucureşti şi alte oraşe ale ţării; că, înainte de instalarea Guvernului FSN, opoziţia era programată, din nou, să dispară, strivită de forţa brutală a minerilor. Să-şi amintească faptul că în primul Parlament al erei post-revoluţionare eram sortiţi să reprezentăm o infimă fracţiune lipsită de putere; că, după alegerile din ’92, nu a fost săptămână în care să nu fie programată destrămarea Convenţiei.

Am reuşit să răsturnăm această istorie programată, în care, la graniţa marelui imperiu răsăritean al comunismului, trebuia să dăinuie pentru totdeauna un bastion guvernat de sărăcie şi de haos, să se menţină controlul – făţiş sau ocult – al unei clase politice controlate ea însăşi de forţe antinaţionale; o istorie programată, în care, spre deosebire de centrul Europei, integrarea în Europa democratică şi în structurile euroatlantice să fie mereu amânată, mereu subminată; o istorie programată în care României i se rezerva, iarăşi, rolul ultimului avanpost european al socialismului şi al neocomunismului. Noi am avut puterea să răsturnăm această istorie. Avem, de aceea, şi forţa, dar şi răspunderea enormă de a merge până la capăt, pentru a construi acum adevărata istorie a României democratice şi prospere.

Împreună am reuşit. Am reuşit datorită solidarităţii noastre, datorită consecvenţei şi credinţei noastre în binele ţării. Am reuşit datorită faptului că am avut un lider care ne-a chemat alături de el, ne-a dat idei şi forţă. Datorită marelui om politic care a fost şi rămâne pentru totdeauna Corneliu Coposu. Datorită acestei conştiinţe exemplare a României democratice, a României eterne; datorită lucidităţii lui vizionare care a creat şi a animat Convenţia Democrată. Datorită acestui atât de omenesc simbol al rezistenţei şi clarviziunii căruia îi datorăm azi singurul omagiu pe care şi l-a dorit: victoria noastră în alegeri libere şi democratice.

Pentru a împlini această datorie, pentru a reuşi să dăm substanţă marelui nostru proiect de reformă democratică şi de prosperitate pentru România, este nevoie să câştigăm alegerile. Să ne putem bizui pe susţinerea populară fără de care reformele nu se pot împlini. Să ne putem bizui pe instituţiile statului, care vor trebui să pună în operă schimbarea în bine şi îndreptarea ţării.

 

Stim ce avem de făcut

Vom câştiga alegerile pentru că ne-am pregătit îndelung. Am învăţat să ne selectăm reprezentanţii, să ne elaborăm strategiile, să ne stabilim priorităţile. Am vorbit cu zeci de mii de oameni din această ţară, nu ţinându-le discursuri, ci ascultându-le problemele. Suntem gata să preluăm nu numai puterea, ci şi răspunderea marilor probleme ale ţării noastre.

Vom câştiga alegerile pentru că avem legitimitatea istorică necesară unui mare moment cum este acesta. Noi nu suntem nevoiţi să ne uităm cu teamă, să ne inventăm false biografii sau false merite. România modernă, acea realitate pe care s-au străduit să o distrugă comuniştii, este opera partidelor care fac parte astăzi din Convenţia Democrată. La exact 50 de ani de la alegerile falsificate din noiembrie 1946, istoria României se va întoarce în noiembrie 1996 în matca ei firească. Abia de acum înainte vom putea spune că marile partide istorice româneşti au ieşit din memorialul durerii reluându-şi vocaţia naţională.

Vom câştiga alegerile pentru că România are nevoie de un program de centru-dreapta. Numai un asemenea program este capabil să despartă definitiv această ţară de urmările tragice ale sistemului comunist. Numai prin aplicarea unui asemenea program România îşi va redescoperi cu adevărat valorile şi instituţiile fundamentale: familia, proprietatea privată, biserica, armata, şcoala. Numai prin aplicarea unui asemenea program vom intra în consonanţă cu marile doctrine şi familii politice europene, iar ţările democratice avansate, unde nu există PDSR-uri, vor reuşi, în sfârşit, să înţeleagă încotro se îndreaptă România.

Vom câştiga alegerile pentru că ştim ce avem de făcut. Pentru că ne-am propus să începem chiar cu începutul şi nu cu modernizarea iluzorie a unor structuri de suprafaţă, bune numai pentru a fi arătate musafirilor. Problemele pe care ne propunem să le soluţionăm cu prioritate îşi aşteaptă rezolvarea de decenii întregi. Fără infrastructuri, fără transporturi şi comunicaţii de calitate, fără rezolvarea rapidă a problemelor agriculturii, fără un sector privat puternic şi o restructurare a industriei mari, fără o piaţă de capital autohton, fără să ajungem la standardele moderne de sănătate şi educaţie, fără a înlătura gravele decalaje sociale, sărăcia bătrânilor, criza locurilor de muncă şi a locuinţelor pentru tineri, cauzele scăderii natalităţii, ale mortalităţii infantile şi ale vulnerabilităţii copiilor, nu putem vorbi cu adevărat nici de integrare europeană, nici despre intrare în NATO. Pentru a fi credibili şi utili ţării, diplomaţii români tebuie să aibă acasă  spatele asigurat de o altă realitate.

Vom câştiga alegerile pentru că avem cu cine să punem în practică voinţa noastră politică. CDR a oferit deja României prima linie a noii sale clase politice: primari şi consilieri orăşeneşti, comunali şi judeţeni. Aveţi în faţa dumneavoastră a doua linie a acestei clase politice: viitoarea majoritate parlamentară şi membrii viitorului Guvern. Marile momente istorice nu lasă niciodată loc pentru mai multe variante corecte. Astăzi un vot acordat Convenţiei Democrate înseamnă un vot pentru despărţirea de sărăcie şi corupţie. Suntem singura forţă politică capabilă să înfrângă partidul-stat care conduce încă România.

Nu putem, nu avem dreptul să ne mulţumim cu puţin! Scopul nostru nu este acela de a obţine avantaje individuale, ci de a îndrepta cu toate pânzele sus corabia ţării spre un nou destin. Noi nu încheiem contracte cu ICRAL-uri şi SRL-uri, ca alţii care au dobândit case şi averi nemuncite! Noi am încheiat un Contract cu România. Avem nevoie de întreaga forţă a suveranităţii poporului, de întreaga voinţă de bine a naţiunii române pentru a respecta acest contract cu istoria, pentru a da viaţă, în fine, acelui vis pentru care au creat, au luptat şi s-au jertfit de-a lungul istoriei mari bărbaţi ai neamului, dar şi milioane de anonimi; pentru care au suferit şi au rezistat în închisorile comuniste cei care au făcut posibil ca noi să putem vorbi astăzi cu demnitate despre libertate şi adevăr; un ideal în numele căruia au murit sute de tineri, au ieşit sute de mii de oameni în stradă, din decembrie ’89 şi până azi.

Nu avem voie să ne mulţumim cu puţin, tocmai pentru că noi nu vrem puterea de dragul puterii, ci pentru a pune în operă angajamentele pe care ni le-am asumat. Am afirmat şi afirm şi azi din nou: nu vrem monopolul puterii, ca oamenii Preşedintelui Iliescu. Vrem să guvernăm împreună cu toate forţele democratice, animate de aceeaşi voinţă de progres care ne amină şi pe noi. Această unire trebuie să se facă în jurul unui program real de reformă, de democratizare, de luptă împotriva corupţiei, cu respectarea cerinţelor de competenţă, corectitudine, cinste şi adevăr. Pentru a  putea colabora cu adevărat trebuie să lămurim trecutul şi să avem o viziune clară asupra viitorului.

Acum este necesar să decidem ce vrem. Vrem, oare, o majoritate fragilă, în care fiecare pas al programului de urgenţă pe care îl impune dezastrul economic şi social generat de regimul Iliescu să se realizeze cu întârzieri, cu nesfârşite negocieri şi compromisuri? Sau vrem o majoritate decisă şi eficientă, care să îndeplinească în termen Contractul cu România şi celelalte etape ale programului nostru?

Vrem, oare, un Executiv compozit şi divergent, sau constituirea unei echipe animate de voinţa unică a progresului şi reformei, de încrederea solidară în capacitatea Convenţiei Democrate de a o realiza? Vrem, oare, coabitarea dificilă cu un preşedinte care să reprezinte cu totul alte interese, cu totul alte valori decât cele care ne însufleţesc pe noi, şi care să ne zădărnicească eforturile prin şicane şi sabotaj, sau vrem un preşedinte care să simbolizeze voinţa majoritară care ne susţine?

Nu mai e timp pentru jumătăţi de măsură

Nu mai e timp pentru echivocuri, pentru intrigi de culise, pentru schimburi de avantaje meschine. Ţara întreagă este pe marginea dezastrului, economia stă să se prăbuşească, sărăcia, dezordinea, bunul plac şi corupţia i-au întors înapoi pe români la disperarea dinainte de decembrie ’89.

Nu avem voie să ne tocmim cu istoria; nu avem voie să nu ne luptăm, cinstit şi ferm, pentru a obţine victoria. Atât în alegerile parlamentare, cât şi în alegerile prezidenţiale!

Putem câştiga şi suntem datori să câştigăm. Avem nevoie de o concentrare fără precedent, de luciditate, de capacitatea de a gestiona cu maximum de eficienţă aceste ultime zile de campanie; avem nevoie de încredere – raţională şi fermă – în şansa noastră, în forţa acestui admirabil electorat care nu ne-a părăsit nici în ceasuri de cumpănă şi care acum ne este alături. Istoria nu ne va ierta dacă acum, din teamă sau din dezorientare în faţa atâtor măşti sub care se ascunde adversarul, din prea multă încredere în forţa noastră sau din prea puţină încredere în forţa celor pe care noi înşine i-am desemnat să ne reprezinte, ratăm şansa unei victorii decisive. Dacă vom ocoli un singur sat, un singur orăşel, un singur cartier; dacă vom risipi un singur afiş; dacă, acum, în al 12-lea ceas, nu ne vom strânge forţele într-un imens şuvoi care să convingă şi să adune laolaltă o voinţă clară de înnoire, această şansă istorică nu se va mai repeta. Forţa noastră se va risipi în negocieri mărunte, în dispute sterile; încrederea oamenilor în capacitatea noastră de a pune în operă marele proiect pe care îl propunem României şi românilor nu va mai fi aceeaşi, forţele ostile democraţiei ne vor lăsa, peste patru ani, o ţară secătuită şi înstrăinată de Europa.

Cine îşi închipuie că oligarhia coruptă a actualei Puteri va colabora de bună voie şi cinstit cu forţele democratice pentru reformă şi pentru valorile autentice ale unei Românii deschise spre modernitate şi spre Europa se înşeală amarnic. Cine îşi închipuie că, în spatele uşilor închise, nu se negociază chiar în această clipă cele mai nebănuite alianţe, cele mai murdare trădări; cine îşi închipuie că denigrarea CDR se consumă doar la vedere se înşeală amarnic.

Priviţi la anii care s-au scurs de la revoluţia din ’89. Priviţi cum o clică de profitori ai revoluţiei, de cameleoni politici acaparează pas cu pas România şi veţi vedea adevăratul chip al adversarilor noştri de ieri, de azi, dintotdeauna, adevăratul chip al acelor forţe care vând ţara la mezat fără scrupule. În faţa unui asemenea adversar, nu avem voie să dezarmăm. Suntem datori să câştigăm nu pentru că ne-o cere un lider sau un partid, ci pentru că ne-o cer România, istoria ei, prezentul şi viitorul tuturor românilor şi al fiecăruia în parte. Priviţi spre Răsărit şi veţi vedea cum acolo se adună din nou nori ameninţători, cum incertitudini şi primejdii noi se adaugă celor ştiute. Priviţi spre Apus şi veţi vedea cum, de aproape şapte ani, politica duplicitară şi zăbavnică a PDSR ne ţine departe de pragul demersurilor pentru integrare euro-atlantică. Numai alianţa politică nord-atlantică poate garanta pe termen lung securitatea, integritatea şi suveranitatea României.

Şansa de azi, şansa în faţa căreia ne aflăm este o şansă reală. Imensa nemulţumire populară în faţa dezastrului economic şi a prăbuşirii nivelului de trai, în faţa umilinţei celor mulţi şi a aroganţei celor corupţi ne poate aduce succesul. Succesul înseamnă ca România să aibă, în fine, un Parlament care să asigure baza legislativă pentru progresul ţării şi integrarea în Europa. Înseamnă un Guvern decis să lucreze pentru binele cetăţenilor, un Preşedinte care să creadă cu adevărat în valorile democraţiei şi ale tradiţiei creştine, în valorile perene ale României suverane şi demne. Şansa aceasta pentru care ne zbatem de aproape şapte ani, şansa aceasta care nu e a noastră, ci a ţării, se află azi în mâinile noastre. Ea poate să dispară pentru totdeauna, dacă nu o folosim azi, acum, în deplinătatea ei. Acum, pentru idealul nostru comun! Acum, pentru memoria celor care s-au jertfit pentru libertate! Acum, pentru noi şi pentru copiii noştri!