Declaraţie privind depunerea candidaturii pentru un al doilea mandat de preşedinte al CDR şi de candidat unic al Convenţiei Democratice la alegerile prezidenţiale din 1996, Bucureşti, 13 ianuarie 1995 

 

Proceduri care să garanteze exerciţiul democratic al votului

Gravitatea situaţiei în care se află ţara noastră, generată de incapacitatea Puterii actuale de a rezolva problemele dramatice cu care se confruntă economia şi societatea, obligă Convenţia Democratică din România la o acţiune politică dinamică, limpede şi fermă. Este momentul să înceteze disputele interne şi să se producă o clarificare aptă să concentreze întreaga energie pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor şi ale ţării.

În ultima lună, atât în presa scrisă, cât şi în declaraţiile liderilor politici, se constată o preocupare legată de alegerea preşedintelui CDR pentru mandatul ’95-’97, preşedinte care, conform statutului, devine şi candidatul unic al Convenţiei pentru alegerile prezidenţiale din 1996.

Deoarece discuţiile pe această temă capătă pe zi ce trece o amploare care riscă să pună în umbră alte probleme urgente, mă simt obligat să comunic public care este punctul meu de vedere.

Mandatul meu de preşedinte al CDR expiră la 6 iunie 1995, când se împlinesc doi ani de la adoptarea Protocolului Convenţiei. Ţinând seama de tensiunile nedorite pe care această situaţie pare să le genereze, propun începerea neîntârziată a procesului de alegere a unui nou preşedinte printr-o procedură care să limiteze jocurile politice, arbitrariul şi subiectivismul liderilor politici şi care să favorizeze, dimpotrivă, exerciţiul democratic şi exprimarea liberă a opţiunilor membrilor şi simpatizanţilor CDR din întreaga ţară.

Alegerea preşedintelui CDR trebuie să consolideze unitatea şi eficienţa CDR şi să constituie un prim pas pentru pregătirea unei echipe de guvernare capabile să câştige şi să gestioneze în mod corect puterea. Pentru aceasta propun ca alegerea de către Consiliul CDR a preşedintelui, în conformitate cu protocolul existent, să fie precedată de următoarele acţiuni, ca etape preliminare:

În termen de 15 zile, să se convoace reuniunea Comitetului Executiv şi a Consiliului CDR, cărora le voi prezenta raportul de activitate al preşedintelui pe ultimii doi ani şi le voi supune spre aprobare modalitatea de selecţie şi de evaluare a candidaţilor.

În măsura adoptării acestor propuneri, să se depună şi să se facă publice, în termen de zece zile, candidaturile individuale ale membrilor CDR care doresc să-şi asume misiunea de preşedinte al Convenţiei Democratice din România şi de candidat prezidenţial al acestei alianţe.

În termen de 15 zile de la depunerea candidaturilor, să se organizeze consultarea tuturor Convenţiilor judeţene şi municipale, care să comunice oficial Consiliului CDR candidatul pe care îl susţin.

În acelaşi timp, parlamentarii CDR sunt invitaţi să-şi exprime prin vot individual susţinerea pentru unul dintre candidaţi. Rezultatele acestor consultări să fie făcute publice şi să fie luate în considerare, ca voturi consultative, la luarea deciziei de către Consiliul CDR.

În termen de zece zile de la comunicarea acestor prime rezultate, reprezentanţii formaţiunilor membre în Comitetul Executiv şi în Consiliul CDR vor solicita, din partea comitetelor directoare ale partidelor şi formaţiunilor pe care le reprezintă, un mandat imperativ privitor la candidatul pe care îl vor susţine.

Nu mai târziu de 28 februarie 1995, să aibă loc şedinţa Comitetului Executiv şi a Consiliului CDR care să aleagă, prin procedura prevăzută de Protocolul CDR, noul preşedinte al Convenţiei.

 

Autoritate bazată pe încredere

Prin prezenta declaraţie, anunţ oficial candidatura mea pentru următorul mandat de preşedinte al CDR şi pentru calitatea de candidat unic al Convenţiei în viitoarele alegeri prezidenţiale. Ceea ce m-a determinat să iau această decizie este răspunderea pe care mi-am asumat-o faţă de cele aproape 5 milioane de alegători care au votat pentru mine în 1992 şi care nu au încetat să mă susţină.

M-am angajat în lupta politică nu de dragul jocurilor de partid, ci în numele intereselor superioare ale societăţii româneşti. Experienţa celor aproape trei ani de când port această răspundere – pe care, cu totul în afara persoanei mele, să-mi îngăduiţi să o consider de dimensiune naţională – a confirmat, dacă mai era nevoie, ideea că o atare misiune nu poate fi dusă la bun sfârşit decât pe baza unui mandat clar exprimat şi susţinut de majoritatea electoratului CDR, dincolo de jocul intereselor de moment ale unora sau altora. De aceea, declar aici şi acum, că nu am intenţia de a candida decât în măsura în care desemnarea mea se va face în mod democratic.

Autoritatea preşedintelui CDR nu poate izvorî decât din legitimitatea lui de lider al Opoziţiei. Această legitimitate nu se poate baza numai pe preferinţele celor care reprezintă la vârf Convenţia, ea trebuie să aibă drept temei opţiunile celor care sunt de fapt Convenţia Democratică: sutele de mii de bărbaţi şi de femei care nu au încetat să spere în progresul şi modernizarea României şi să acţioneze pentru a da viaţă acestei speranţe. Dacă ei au încredere în mine, pe ei îi voi reprezenta în viitoarele alegeri.