EMIL CONSTANTINESCU
Preşedinte Profesor, Rector Lider civic Geolog, Explorator

 


Miron Ciho
Egipt: Popor şi Istorie
Note şi studii. 90 de ani de relaţii diplomatice, Ed.Crater, Bucureşti, 1997

(...) Khaled Mahmoud EL-KOMY

Se pare că mie mi-a fost „hărăzit” să fiu contemporanul şi martorul „revoluţiilor de catifea” din Europa. (...) Luna noiembrie 1996 va deveni în mod cert o pagină specială, cu totul deosebită, în cartea istoriei politice contemporane din România. Unii analişti politici au folosit expresia „revoluţia din noiembrie 1996”, care îşi are temeiurile şi justificările ei logice, politice şi ideatice, pentru că în această lună s-au petrecut evenimente istorice care au reprezentat o transformare democratică profundă. Poporul român şi-a exprimat în decursul acestei luni voinţa politică de schimbare, de desăvârşire a ceea ce a început în 1989, când au avut loc evenimentele sângeroase din decembrie pentru lichidarea sistemului conducătorului comunist despotic Nicolae Ceauşescu. Comentând rezultatele alegerilor care au avut loc în România în noiembrie 1996, în cotidianul francez „Le Figaro” s-a afirmat că evenimentele au reprezentat o „revoluţie de catifea à la roumaine”, şi asta pe bună dreptate.

(...) PDSR a pierdut proba alegerilor libere din 3 noiembrie 1996, respectiv alegerile parlamentare, câştigate de către forţele de opoziţie reprezentate de Convenţia Democratică, avându-l ca lider pe profesorul universitar doctor Emil Constantinescu. Pe 17 noiembrie 1996 profesorul Emil Constantinescu a câştigat în faţa lui Ion Iliescu cu un procent de 54,5% faţă de 45,5%. Iată cum luna noiembrie a fost martora alegerii unui nou preşedinte al României, pe lângă schimbarea guvernului, ca expresie a înfăptuirii voinţei poporului român de schimbare politică, lucru care s-a petrecut într-un stil democratic şi cu mijloace democratice, fără nicio violenţă sau vărsare de sânge. Astfel a fost efectuat un pas esenţial, o schimbare radicală în societatea românească, care cunoaşte pentru prima oară în istoria ei politică contemporană fenomenul schimbării conducătorului pe cale democratică sută la sută, şi nu pe calea unei lovituri de stat, a lichidării fizice ori prin constrângerea la a renunţa la putere. Începând cu ultimul sfert de veac al secolului trecut, în România nu s-a mai petrecut acest fenomen.

De aceea, suntem întru totul de acord cu observaţia cotidianului „Le Figaro”, care a caracterizat evenimentele din noimebrie 1996 drept „o revoluţie de catifea à la roumaine”.

Iată de a ce afost cât se poate de firesc ca Agenţia Română de Ştiri să transmită în data de 20 noiembrie 1996 textul mesajului preşedintelui ceh Vaclah Havel, cel mai proeminent lider al revoluţiei cehe de catifea din octombrie 1989, prin care acesta îl felicita pe noul preşedinte român Constantinescu, spunându-i în finalul mesajului: „Sunt fericit că vom avea cu siguranţă prilejul, pe viitor, să reluăm împreună mai vechiul dialog personal şi nu am nici cea mai mică îndoială asupra faptului că, pe această cale, vom continua să dezvoltăm ceea ce este pozitiv în mersul relaţiilor ceho-române”.

(...) Profesorul Emil Constantinescu, profesor de geologie la Universitatea din Bucureşti (care anterior a studiat şi dreptul, obţinând licenţa în acest domeniu), este în vârstă de 57 de ani.

Domnia sa a vizitat Cairo în octombrie 1994, prilej cu care a ţinut câteva conferinţe la Universitatea din Cairo, fiind mândru de această vizită, pe care o considera una dintre vizitele importante ale Domniei-sale în exterior. Cu prilejul amintit, domnul Emil Constantinescu a încheiat un protocol cu profesorul Mofid Shehab, rectorul Universităţii din Cairo, în vederea strângerii relaţiilor de cooperare între Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Cairo, a realizării unor schimburi de studenţi şi profesori.