Nicolae Stroescu – Stînişoară
În zodia exilului
Ed. Fundaţiei Culturale române, Bucureşti, 1998

Fragmente de jurnal
Duminică... iunie 1992
În tren de la Tegernsee la München

(......) Până la plecarea cu trenul la Chişinău am reuşit să luăm masa – aşa cum aranjasem de la München – cu Corneliu Coposu şi rectorul Universităţii Bucureşti, profesorul Emil Constantinescu, unul dintre principalii aspiranţi la desemnarea drept candidat unic al Convenţiei Democratice, în alegerile prezidenţiale care vor avea loc în spetembrie.

Trebuie să notez că eu îl apreciez foarte mult pe Emil Constantinescu şi ţin la el pentru delicateţea fermă, onestitatea neîntreruptă, românismul luminat şi ne-voinţa de putere pe care le-am recunoscut cu certitudine în el. Înainte de ultimele decizii ale „Solidarităţii Universitare” şi ale mişcării Alianţei Civice la preşedinţia statului, Emil Constantinescu a venit la München să vorbească cu mine. Mi-a spus că el consideră că nu ar fi cel mai bun candidat, pentru că nu doreşte puterea, nu are o relaţie pozitivă cu voinţa de putere şi de a o exercita. I-am răspuns că – mai ales în condiţiile istorice ale României actuale şi amintindu-ne şi de concepţia platoniciană a conducerii statului – cred că ar trebui să ia asupră-şi această povară-misiune tocmai pentru că nu urmăreşte puterea.

În convorbirea care a avut loc la scurta masă luată la „Casa Lido”, Corneliu Coposu şi Emil Constantinescu au discutat cu directorul R. Gillette despre situaţia din ţară şi despre deficienţele grave ale atitudinii americane. De exemplu, Coposu i-a spus lui Gillette că ministrul de externe James Baker nu şi-a respectat cuvântul. Din cele cinci condiţii puse iniţial guvernului român nu a păstrat decât una, aceea a unor alegeri libere şi corecte. Cei doi fruntaşi români au criticat veşnicele concesii făcute de guvernul american guvernului nedemocratic de la Bucureşti, lipsa de consultare efectivă a opoziţiei, abandonarea unor principii.

Gillette – care a fost un interlocutor vioi, interesat şi destins – ne-a spus cu francheţe că, preocuparea de stabilitate a Statelor Unite este atât de mare, încât sunt înclinate să-i sacrifice anumite interese ale mişcărilor sau acţiunilor de autodeterminare sau emancipare.

Coposu şi Constantinescu – în conflict expres cu aceste meandre de „Realpolitik” ale marii puteri americane – i-au spus lui Gillette: „Statele Unite nu ne ajută; noi vom face singuri ceea ce trebuie făcut”.

Ulterior, Emil Constantinescu mi-a mărturisit că a fost impresionat de francheţea lui Gillette. (....)

25 martie 1993

(......) Miercuri seara ne-am întâlnit cu Emil Constantinescu. Acesta le-a expus americanilor strategia Convenţiei Democratice de creare a unor ministructuri (sat-model, iniţiere şi antrenament de piaţă liberă, un fel de guvern paralel etc). Au fost impresionaţi de sinceritatea şi angajarea dezinteresată a lui Emil Constantinescu. Printre altele, el s-a exprimat critic la adresa stilului american de a se menţine la egală distanţă între cei care au totul (puterea politică din România) şi cei care nu au nimic (opoziţia) şi despre unele emisiuni ale Europei Libere care fac speculaţii despre divergenţe în sânul Convenţiei Democratice, acreditând ideea unor imaginare dezbinări iminente. Reproşul este justificat şi aminteşte de campania dezlănţuită la Bucureşti împotriva desemnării lui Emil Constantinescu, şi nu a lui Manolescu, pentru candidatura (din partea Convenţiei Democratice) la preşedinţie, campanie în care s-au amestecat şi unii colaboratori şi chiar redactori ai Europei Libere. Emil Constantinescu le-a spus americanilor că eu sunt cel mai bun prieten al lui întru democratizarea României. Mă bucur de această prietenie – în orice caz mai mult decât politică – a aceluia care ştiu că admiră personalitatea şi opera istorică a generalului De Gaulle. (....)

Bucureşti, 14 mai 1995

(....) Am avut o discuţie – care voia să fie la „masa rotundă”, cu public – la care au participat Ana Blandiana, Romulus Rusan, Octavian Paler, Mircea Ciobanu şi Emil Constantinescu, încercând să deschid un ciclu Intelectualul român şi provocările timpului („ţăranul român la răscruce”, „problema identităţii”, „intelectualul şi politica”, „intelectualul şi religia”, „etică şi estetică”).

De asemenea, am avut întâlniri cu Patriarhul, Mitropolitul Nicolae al Banatului, Emil Constantinescu şi Comitetul Ligii Studenţilor. (....)

Tirol, 4 noiembrie 1995

Sâmbătă, 21 octombrie, am luat parte, împreună cu profesorul Emil Constantinescu, la sărbătorirea a cincizeci de ani de la înfiinţarea CSU-ului (Uniunea Creştin-Socială) la München. Îl luasem vineri seara de la aeroport. În sala Olympia, marele amfiteatru era plin de spectatori care plătiseră 40 de mărci biletul de intrare, iar parterul era acoperit de mesele la care au luat loc invitaţii. Noi doi am stat la masă împreună cu fostul preşedinte al Lituaniei, Landsbergis, fostul preşedinte al Parlamentului bulgar, Sovov, lideri ai partidelor democrat-creştine din Principatul Lichtenstein, din Catalania, un episcop catolic din Tanganica ş.a.

Reţin atmosfera de petrecere populară îmbibată de vitalitate şi umor ţărănesc bavarez în care se scăldau cu plăcută surpriză sau mai veche cunoaştere oaspeţii CSU-ului, de la preşedintele şi cancelarul Germaniei, până la personalităţile politice europene sau extraeuropene prezente. (...)